Intrebari frecvente

Ce este psihoterapia psihanalitica ?

Psihoterapia psihanalitica isi propune schimbari profunde  prin intelegerea si elaborarea conflictelor inconstiente, a scenariilor relationale dar si prin relatia care se creaza intre psihoterapeut si pacientul sau. Aceasta relatie are o parte de repetitie prin transferul trairilor pentru persoane semnificative din trecutul pacientului pe terapeut, dar si o parte de relatie noua prin care pacientul poate iesi din repetitie. Durata acestui tip de terapie este mai mare tocmai datorita faptului ca tinteste straturi profunde nu amenajari de suprafata. Tehnica psihanalitica tinde sa modifice mecanismele psihice inconstiente care stau la baza simptomelor, care afecteaza intreaga viata a individului, incluzand comportament, ganduri, perceptii, emotii si sa solutioneze probleme de actualitate acordand importanta conflictelor inconstiente timpurii.

Ce este psihoterapia cognitiv-comportamentala?

Psihoterapia Cognitiv-Comportamentala (TCC) porneste de la ideea ca modul in care gandim determina modul in care simtim si comportamentul pe care il adoptam. Distorsiunile gandirii produc tulburari emotionale si comportamentale. TCC imbina tehnicile terapiei cognitive (restructurare cognitiva) si cele comportamentale (expunere). Psihoterapia (conform TCC) este un proces de invatare, achizitionare si practicare de noi aptitudini de a face fata problemelor si noi moduri de gandire.

De ce am nevoie de un psihoterapeut ?

Ne schimbam pe parcursul intregii vieti si fara ajutorul unui specialist. Se poate intampla insa sa ai sentimentul ca te afli intr-un cerc vicios, ca repeti aceleasi modalitati de raspuns deficitare, ca ceva din tine se opune progresului. Esti poate nesigur, sau plin de teama, poti simti ca ai pierdut controlul, ca esti depasit de evenimente.
Psihoterapeutul te poate ajuta nu numai sa intelegi ce esti si ce se intampla cu tine ci are si un important efect “reparator”; el este un sprijin in gestionarea dificultatilor prezente. Asta nu inseamna ca el iti va da sfaturi si iti va spune ce crede el ca este mai bine sa faci, ci te va ajuta sa analizezi optiuni si sa devii mai puternic astfel incat sa iti gasesti singur solutiile. El iti respecta libertatea si incurajeaza tendintele naturale de crestere si dezvoltare, maturitate si responsabilitatea propriilor decizii si actiuni.

Cand am nevoie de un psihoterapeut?

O multitudine de probleme emotionale pot fi tratate cu succes prin psihoterapie, incluzand:

• Anxietate, atacuri de panica, temeri, fobii
• Dificultati relationale sau de comunicare
• Depresie, neliniste, iritabilitate
• Tulburari psihosomatice
• Sentimentul de a fi coplesit, de a pierde controlul asupra propriei vieti
• Comportament adictiv – abuz de alcool, drog, alimente
• Comportament obsesiv-compulsiv
• Agresivitate
• Dificultati de a initia relatii sau/si de a le mentine
• Inabilitate de a iubi sau de a exprima emotii
• Dificultatea de a munci
• Dificultati de afirmare a propriei personalitati
• Sentiment pronuntat, repetitiv de gol si non-sens
• Incredere scazuta in propria persoana, nemultumire de sine sau de altii

Multe altele

Care este modul de lucru?

O psihoterapie incepe prin programarea unor sedinte de interviu preliminar in care ambii participanti, psihoterapeut si pacientul/clientul sau, sa evalueze oportunitatea lucrului impreuna, adica al intalnirii cu regularitate. Este important sa simti ca te poti deschide in fata terapeutului, ca ii poti impartasi dificultatile tale, ca te poti simti inteles si ajutat. De asemenea este o ocazie de a te familiariza cu modul de lucru, de a vorbi despre asteptarile tale legate de o psihoterapie si masura in care acestea sunt realizabile. La randul sau, terapeutul foloseste aceste discutii initiale pentru a se orienta in eventualul demers ulterior si a sti daca si in ce mod isi poate ajuta pacientul/clientul.

In cazul in care cei doi hotarasc sa lucreze impreuna se stabileste cadrul terapeutic, un set de reguli care structureaza si faciliteaza procesul. Acestea se refera la locul desfasurarii – cabinetul, durata, frecventa, costul, reglementari in privinta absentelor si vacantelor.

Frecventa sedintelor – frecventa minima este de o sedinta pe saptamana, un demers mai profund necesita 2-3 sedinte saptamanale. Exista credinta ca a veni de mai multe ori pe saptamana este in relatie cu gravitatea simptomatologiei. Este exact contrariul. Cineva cu un Eu puternic, cu o capacitate de introspectie buna poate fi potrivit pentru un demers intensiv. In special in psihoterapia psihanalitica se lucreaza in felul acesta deoarece ne propunem sa cunoastem continuturi inconstiente si sa limitam mobilizarea rezistentelor (apar in orice psihoterapie in grade variabile, tendintei spre dezvoltare si progres i se opune o alta spre pastrarea vechiului status).

Durata sedintelor este de 45 de minute, aceasta insemnand de la fix la si 45.

Programarea sedintelor – se face astfel incat orele si zilele sa fie convenabile ambelor parti; psihoterapia este un angajament pe termen mediu si lung si este important sa iti amenajezi programul in asa fel incat sa poti veni cu regularitate. De preferat, sedintele raman fixe. Sedintele absentate se platesc, in cazul intarzierilor, sedintele se termina tot la si 45. Aceste reglementari vizeaza bunul mers al terapiei si sunt o conditie necesara succesului.

Cat dureaza o psihoterapie?

Terapia necesita un angajament pe termen mediu sau lung, stabilit de comun acord intre terapeut si client/pacient.
Nu exista un timp standard pentru o psihoterapie – unii pacienti pot obtine beneficii in scurt timp – sase luni sau mai putin – altii isi doresc continuarea tratamentului pentru o perioada mai mare de timp – un an sau mai multi. Terapia se incheie cand obiectivele pacientului au fost atinse. Frecventa saptamanala a sedintelor este stabilita in functie de problematica abordata si obiective, putand varia de la una la trei sedinte saptamanal.

Care este diferenta dintre psiholog, psihoterapeut, psihiatru?

Psihologul este acea persoana care, dupa terminarea unor studii de specialitate – facultatea de psihologie- se specializeaza in diverse domenii. Exista psihologi clinicieni – se ocupa cu evaluarea personalitatii, a proceselor cognitive si consilierea psihologica, psihologi organizationali, scolari, militari, judiciari etc.

Psihiatrul este medicul cu aceasta specializare. El stabileste diagnosticul psihiatric si medicatia pacientului. In cazul in care medicatia se impune, este larg acceptata opinia conform careia medicatia insotita de psihoterapie este modalitatea cea mai eficienta de abordare.

Psihoterapeutul este psihologul (sau medicul) care are o formare postuniversitara in psihoterapie. Formarea sa include cursuri teoretice, analiza personala sau dezvoltare personala (in functie de scoala psihoterapeutica formatoare), supervizari ale practicii clinice. Durata formarii in psihoterapie este diferita, diversele scoli de psihoterapie impunand un anumit numar de ore de formare teoretica si clinica.

Cativa termeni

Transfer – proces prin care dorinte inconstiente (infantile) se actualizeaza in legatura cu persoane actuale in cadrul unui anumit tip de relatie stabilit cu ele si eminamente in relatia terapeutica. Este terenul privilegiat in care conflicte, dorinte, paternuri de relationare pot fi actualizate si manifestate, intelese si elaborate si/sau schimbate. De exemplu, un model din relatia cu mama (real sau fantasmat) poate fi cautat si mentinut cu partenerul de viata si poate apare in cursul psihoterapiei in relatia cu psihoterapeutul (femeie sau barbat). Transferul devine situatia vizibila prin excelenta, prezentul relatiei terapeut-pacient este clarificat prin intelegere. Exista acum sansa ca un conflict mental sa devina unul interpersonal mobilizat de relatia cu terapeutul, raspunsul diferit al acestuia fata de figurile initiale de atasament contribuind la un alt posibil destin.

Clasificarea transferului in pozitiv si negativ este in functie de tipul afectului (generic, iubire sau ura) si nu dupa efect, deci dupa utilitate, caci si forma negativa este la fel de valoroasa pentru intelegerea modului in care cineva functioneaza si sprijina, de asemenea, schimbarea.

Rezistenta – desemneaza ceea ce se opune accesului pacientului la propriile modele inconstiente si este un obstacol in calea intelegerii conflictelor psihice si a progresului terapiei; ea tine de dificultatea de a parasi paternurile vechi de relationare, dar si de beneficiul secundar al bolii si integrarea simptomului in eu, severitatea supraeului si culpabilitatea inconstienta. Impasul poate fi depasit prin analiza rezistentei si elaborarea continuturilor aparute in cursul procesului.

Rationalizare – proces prin care se da o forma discursiva conflictelor si emotiilor pentru a le domina; in psihoterapie ea poate capata sensul prioritatii date gandirii abstracte in raport cu emergenta si recunoasterea afectelor si fantasmelor.

Insight – este un tip special de cunoastere, nou, limpede si diferit, care lumineaza brusc constiinta. Aceasta cunoastere este facilitata de relatia de incredere si baza de siguranta pe care o ofera psihoterapia; aceasta priza de constiinta trezeste in mod inevitabil afectele consecutive, este intelegere validata emotional de catre pacient. Momentul unic al insightului este parte a unui proces, cu faze anterioare, pregatitoare si ulterioare, in care elaborarea deschide drumul catre schimbare.

Pentru programari: